De Ziua Muntelui Ceahlău – 06 August 2011 – Umbra Piramida


Vara anului 2011. Căldură mare. Prin Iași era praf și zgomot mult, se construia de zor, se dărâma în draci… Era la începutul lunii august, mai aveam câteva zile de concediu. Numai bine primesc o invitație din partea unor prieteni să urcăm pe Ceahlău, să vedem celebra Umbră Piramidă.

De pe net am aflat că în jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, care are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub acţiunea razelor solare dinspre est formează umbra triunghi isoscel, ca în orice zi senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului, si peste toate astea se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui (Lespezi). În această perioada, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele sunt unite in vârf, sunt legate ca într-un “buchet”si se creează imaginea magnifica tridimensionala cunoscută. În alte zile, fiecare formă de relief face propria umbra, firesc, dupa legile fizicii. În plus, uneori, fenomenul de refracţie a razelor solare in jurul formelor ce se afla pe vârful Toaca duce la formarea unui halou multicolor, un fel de curcubeu sferic. Interesant că acest fenomen are loc în ziua Soarelui ( străvechea sărbătoare păgână), în plus este și Schimbarea la Față (sărbătoare creştină), dar și Ziua Muntelui Ceahlău.

Am plecat din Iași târziu, pe la 18-19:00, deh, era vineri, unii dintre noi mai și munceau. Eu eram, pare-se, singurul mai privilegiat, așa că am avut timp să îmi pregătesc pe îndelete bagajul.

Am ajuns încă pe lumină în localitatea Bicazu Ardelean (DN 12C), de unde am luat-o la dreapta, pe drumul 127 A, spre Curmătura Stănile.

Am urcat pe un drum forestier care urmărea pârâul Bistra Mică și trece prin Poiana Stănilelor, apoi continuă pe o terasă săpată în coasta muntelui. Din acest loc am început urcușul.


Era deja întuneric. Alături de noi, puzderie de lume, grupuri de tineri veseli și guralivi, pelerini, chiar și măicuțe. Pe lângă noi, mulți oameni inconștienți, deloc echipați pentru ceea ce înseamnă un urcuș pe munte, pe timp de noapte. Drumul nu a fost foarte dificil, problema era întunericul.

Am ajuns din urmă un grup de pelerini, oameni care, săracii, nu aveau la ei nici măcar o singură lanternă sau altă sursă de lumină și orbecăiau prin întuneric, pipăind cărarea și trunchiurile brazilor. Cineva din grupul nostru a renunțat la lanterna sa frontală și le-a dat-o oamenilor. Alături de recunoștința lor, a primit asigurări că își va găsi lanterna la schitul Ceahlău. Am mers mai departe, având grijă să ne dozăm eforturile. La un moment dat, am ieșit din pădure și am mers pe o potecă până la Cabana Dochia. Era foarte aglomerat, dar ne-am oprit să bem ceva și săne tragem sufletul. Afară era senin, iar pe cer se vedeau foarte multe stele, chiar și câteva căzătoare.

Ne-am îndreptat spre zona de campare, care era plină ochi și ne-am montat corturile. Era aproape ora 12:00 când am mai ronțăit câte ceva și am băut o gură de vin, apoi ne-am băgat la somn.

Ne-am trezit la ora 04:00 și ne-am încălzit cu o gură de cafea fierbinte. Lumea deja se îndrepta în tăcere  spre vârful Toaca, iar de unde eram noi imaginea era cu adevărat impresionantă, se vedeau șiruri de luminițe, asemenea unor șerpi luminoși. Am luat-o și noi la pas și cam într-o oră am ajunns pe Vârful Toaca, lângă stația meteo. Aici era puzderie de lume, mulți aproape adormiți și tremurând de frig. Toată lumea aștepta răsăritul și își ocupa locuri cât mai bune. Se vorbea în șoaptă, se pregăteau aparatele foto, se montau trepiede. Grupul era pestriț, puteai vedea și un grup de măicuțe, oameni îmbrăcați de oraș, alții bine echipați, câteva persoane învelite în pături sau în saci de dormit.
Se vedea fantomatic marea alpină. Apoi, încet-încet, a răsărit soarele.
Razele acestuia se reflectau ciudat în lentila camerei de la telefonul mobil, dar nu mai aveam chef să o curăț, efectul chiar mi se părea interesant.
Lumea așteapta cu înfrigurare apariția umbrei pe partea opusă, însă, din păcate, apăruseră câțiva nori, așa că mi-am luat gândul că voi asista la fenomen. Unii deja începeau să coboare, când, deodată, a aparut o fereastră în perdeaua de nori. Lumea începe să gesticuleze, arătând în depărtare… Am privit cu atenție… și am văzut o umbră ce seamănă cu o piramidă.  S-ar fi văzut și mai bine, dacă umbra s-ar fi proiectat pe un perete de ceață, dar nu era cazul să fac nazuri.

Ne-am întors la corturi, bucuroși că am asistat la acest fenomen și parcă mai încărcați energetic.
Muntele Ceahlău oferă priveliști spectaculoase, și trebuie vizitat, cu atât mai mult cu cât poți avea ocazia să vezi și capre negre. Eu mi-am promis că voi reveni și în alți ani pe Ceahlău, la începutul lunii august, poate echipat cu aparat foto performant. Nu m-aș da în lături nici de la un zbor peste Ceahlău, merită!

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;De Ziua Muntelui Ceahlău – 06 August 2011 – Umbra Piramida&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s