Valea Tarcăului, loc de poveste…

Am trecut ieri foarte aproape de Valea Tarcăului și mi-am amintit de o ieșire cu mai mulți prieteni pe aceste meleaguri, în urmă cu un an de zile.
Frumusețea acestor locuri l-a fermecat atât pe Sadoveanu (aventura Vitoriei Lipan din “Baltagul” începe chiar de aici), cât și pe Vlahuță (în „România pitorească”, acesta îşi începe călătoria prin Munţii Neamţului chiar din Tarcău, de la schitul cu acelaşi nume, devenit între timp mănăstire). În apropiere se înalță două piscuri: vârful Ardelea (1.588 de metri altitudine) şi vârful Tărhăuş (1.662 de metri).

Am ajuns la locul unde am campat, aproape de Mănăstirea Tarcău, străbătând localitatea Ardeluța (un cătun din câteva case adunate între munți), urmând firul pârâului Tarcău. Mașinile au înaintat cu greu pe drumul accidentat sau prin iarba înaltă. Locul unde ne-am oprit a fost de vis: într-o poiană largă, alături de o pădure semeață de brazi și molizi, foarte aproape de un pârâu.

Nu știu ce mi-a plăcut mai mult: faptul că te puteai lesne răcori de arșiță la malul umbros al pârâului cu ape limpezi și repezi, aerul curat și înmiresmat, florile care se ițeau din iarba înaltă.
Apa rece ca gheața sărea zglobie printre malurile de piatră, iar acolo unde pietrele erau mai mari, se formau mici cascade (de altfel, foarte aproape se afla și Cascada Bolovăniş). În unele locuri apa ajungea până la piept, așa că te puteai răcori în voie. Cursul rapid al apei te lăsa ușor fără vreun șlap, dacă făceai gestul necugetat să intri în apă cu ei, pentru a nu te tăia în pietrele ascuțite.

Locul este cu adevărat unul sălbatic, prin iarba înaltă mișunau șopârle care reușeau de minune să se ascundă printre bagajele noastre (unii dintre noi le-au luat chiar și acasă 🙂 ), insecte de tot felul (inclusiv căpușe), chiar și șerpi.
Cât despre flori, acestea erau peste tot, care mai de care mai frumoase și înmiresmate, colorate și îmbietoare.
După mâncarea excelentă gătită la fața locului (cum nici la MasterChef nu poți vedea), am stat la palavre până târziu în jurul focului, animați și de ideea că pe aproape ar putea fi și câțiva urși. A doua zi, am plecat cu toții într-o scurtă plimbare prin împrejurimi, spre Rezervaţia forestieră Goşman.