La pas prin Iasi – II – Parcul Copou

Parcul Copou din Iași – Teiul lui Eminescu și Obeliscul cu lei

Situat pe dealul Copoului, Parcul cu același nume este cel mai vechi din Iași, primele amenajări având loc în perioada 1833-1834. Plăcerea unei plimbări prin parc este asigurată de răcoarea pe care o oferă umbra numeroșilor arbori, din loc în loc sunt plasate busturile unor scriitori și compozitori, iar veverițele aleargă zglobii prin și printre copaci. Orașul Iași respiră cultură și asta se vede foarte bine și în acest parc.

Obeliscul cu lei din Iași, cunoscut și sub denumirea de Monumentul Regulamentului Organic, este un monument din municipiul Iași, amplasat în centrul Parcului Copou, în apropiere de Teiul lui Eminescu. El a fost realizat între anii 1834-1841. Monumentul este format dintr-un soclu masiv de piatră pe care sunt așezați patru lei bronzați (sculptați de Johann Semser), fiecare având sub el câte o sabie cu ramuri de stejar. Pe spatele celor patru lei se înalță un obelisc (o coloană de piatră înaltă de 6-7 metri și grea de 10 tone). Cei patru lei simbolizau cele patru puteri europene ce au recunoscut independența Țărilor Române.

Principala atracție din Parcul Copu rămâne Teiul lui Eminescu, un tei argintiu vechi de aproximativ 250 de ani. Se spune că acest tei, denumit și „copacul îndrăgostiților”, era locul unde poetul Mihai Eminescu își găsea inspirația. Am crezut mult timp că acest tei a fost plantat de marele poet, dar se pare că nu a fost așa. Mihai Eminescu, în plimbările prin Parcul Copou, venea deseori să-și adune gândurile sau să discute cu bunul său prieten, Ion Creangă, pe o bancă aflată la umbra teiului. Alții spun că acest tei era des vizitat de Mihai Eminescu și iubita sa, Veronica Micle, ani la rând.

Povestirile despre restaurarea teiului, pe care le-am aflat din Wikipedia, dezvăluie minunea unei supraviețuiri. La data de 4 august 1950, Iașul a fost lovit de o furtună cu grindină, în urma căreia, teiul a fost în mare parte distrus (vântul i-a rupt săgeata principală a coronamentului, brațul din partea nordică, precum și ramurile din celelalte brațe). După trei ani în care teiul a fost dat uitării, în anul 1953, serviciile de spații verzi ale Primăriei Iașului au segmentat ramurile de schelet, cu brațe lungi de 3-4 metri, au curățat scorbura care se formase de la bifurcarea trunchiului și l-au dezinfectat cu soluție de piatră vânătă și de formalină. S-a turnat apoi o plombă din nisip cu var și foarte puțin ciment, legând trunchiul cu cercuri metalice și sprijinind toate brațele pe console.
În anul 1990, prof.dr. Mandache Leocov, responsabil la cel moment de arborii monumentali din partea Academiei Române și director al Grădinii Botanice din Iași, a primit sarcina de a-l revigora. După cum a afirmat acesta ulterior, „lemnul este mort”, iar teiul lui Eminescu „supraviețuiește numai printr-o minune a naturii: două rădăcini aditive, care au crescut și s-au strecurat pe lângă plombă, au ajuns, prin golul din trunchi, în pământ”. Cu ajutorul acestor rădăcini, se hrănește copacul multisecular. În fața teiului se afla un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, iar puțin mai departe (cam prea departe, după părerea mea), se află bustul Veronicăi Micle.

După cum se vede și din fotografii, în Parcul Copou se organizează în fiecare an Târgul Național de Ceramică Tradițională “Cucuteni 5000”. Parcul Copou poate reprezenta o alegere bună pentru ședințele foto din ziua căsătoriei. Ar mai fi foarte multe de spus despre acest parc, așa că voi mai scrie și altă dată despre această „oază de oraș” 🙂