Mănăstirea Hurezi

Este una dintre cele mai atrăgătoare mănăstiri pe care le-am vizitat. Dincolo de frumusețea în sine a mănăstirii, m-a atras liniștea binecuvântată de aici. Numele mănăstirii, am aflat ulterior, vine de la huhurezi, o specie de păsări de noapte, cu un penaj colorat. Potrivit legendei, meșterii tocmiți să o construiască, de teama turcilor, erau nevoiți să lucreze numai noaptea, când cântau huhurezii (hmm, trebuie să fi fost tare sumbru, în condițiile astea). Cu toate acestea, rezultatul acestei presupuse munci în condiții sinistre este unul deosebit, iar mie îmi amintește și de alte construcții care au necesitat eforturi sau sacrificii remarcabile.

Această mănăstire de maici se află așezată la poalele Muntelui Căpățânii, la marginea satului Romanii de Sus, localitate aflată la o distanță de aproximativ 50 de kilometri înspre vest de Râmnicu-Vâlcea, pe Drumul Național DN 67, în județul Vâlcea.
Biserica cea mare a Mănăstirii Hurezi, închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, a fost ctitorită, între anii 1693-1697, de către nimeni altul decât domnitorul martir Constantin Brâncoveanu și se spune că arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Mănăstirea Curtea de Argeș. Lăcașul de cult este o remarcabilă realizare a artei brâncovenești, care se distinge prin originalitate, măestria liniilor și culorilor. Am admirat, de asemenea, frumoasele coloane, atent împodobite.

Atunci când am vizitat-o, era aproape pustie, așa că am putut să o admir în tihnă și să mă reculeg în liniște.
Foarte frumoasă mănăstire și atât de deosebită de ceea ce văzusem până atunci! Sper să o revăd în curând și să o regăsesc la fel de încântătoare!