Din nou, Mănăstirea Hurezi

Chiar dacă am mai scris câte ceva despre această mănăstire, revin cu imagini de la vizita recentă pe care am făcut-o la “cel mai frumos și mai rafinat exemplar de arhitectură românească”, după cum a fost numită.

Am privit cu și mai mare atenție detaliile mănăstirii înalțată în anul 1693 de Constantin Brancoveanu, pe care Charles Diehl, expert în artă bizantină, o considera „cea mai frumoasă din România”. Nu știu dacă este chiar așa, dar frumusețea ei este, într-adevăr, unică. Arhitectura deosebită a bisericii și a mănăstirii în ansamblul ei, pictura ireal de frumoasă, monumentala catapeteasmă sculptată în lemn de tei și suflată cu aur, zidul înalt încărcat de iederă, înfloriturile coloanelor, florile, totul contribuie la această impresie.

În pridvorul bisericii se găsește o reprezentare a temei Judecății de Apoi, care te trimite cu gândul la celebra pictură de la Mănăstirea Voroneț.

Pictura de la Hurezi îți poate smulge un strigăt de admirație, datorită excepționalului nivel al măiestriei artistice, precum și faptului că este conservată într-o stare foarte bună.
În plus, Mănăstirea Hurezi (cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Horezu) te atrage prin faptul că se află situată într-un loc plin de farmec, unde domină singurătatea. De fiecare dată când am vizitat-o era aproape pustie, greu de crezut că această mănăstire nu prea este vizitată, deși prin apropiere trece un drum național. Poate că tocmai acest fapt contribuie la trăirile și starea de bine pe care ți le oferă.