Plimbare pe Ceahlău


Salutare! Am cam lipsit de pe blog, dar iată că m-am întors nerăbdător să mai postez câte ceva și să văd lucruri frumoase la ceilalți prieteni din blogosferă.

Abia m-am întors dintr-o scurtă, dar intensă excursie pe Ceahlău, munte despre ale cărui frumuseți au scris pagini de neuitat scriitori precum: C. Hogaș, M. Sadoveanu, E. Gîrleanu, V. Alecsandri, Al. Russo, G. Galaction și alții. Am ratat vizitarea Ceahlăului pe 6 august, dar tot m-am bucurat că am reușit până la urmă să ajung pe acest munte care oferă imagini spectaculoase, considerat de mulți un munte sfânt.

Am ales traseul prin Bicazul Ardelean, de unde am pornit spre Ceahlău pe un drum forestier destul de lung și dificil, foarte abrupt și plin de hârtoape. Din fericire, am ajuns cu bine în Poiana Stănilelor, unde am plătit taxa de intrare în rezervație. Din acest loc am putut admira culmile Ceahlăului care se ițeau din pădurile falnice de brad.

Am lăsat mașina la schitul Stănile, acolo unde am mâncat ceva și am admirat priveliștea, pe care mi-aș fi dorit să o am în fața ochilor măcar în fiecare dimineață. Am savurat, de asemenea, liniștea profundă din acel loc binecuvântat și ne-am bucurat de puritatea aerului. Cât ne-am mai potolit foamea, mai multe curci s-au apropiat curioase de noi și ne-au dat binețe.

Alături, un grup de cai pășteau liniștiți, iar în depărtare păsările se roteau deasupra culmilor muntoase. Ne aștepta un urcuș greu, prin soarele care ardea puternic, așa că am savurat aceste momente de liniște.

Am luat-o la pas până la Curmătura Stănilelor, un drum destul de lung, pe care cei mai mulți încercau să îl parcurgă cu mașina. Nu reușeau chiar toți să ajungă până la capătul drumului forestier, unii renunțau și trăgeau pe dreapta.

Eram deja obosiți când am început să urcăm pe traseul de o oră spre Cabana Dochia, prima parte a acestuia fiind foarte dificilă, chiar și pentru cei care nu aveau, ca noi, rucsacuri grele în spate. Imediat ce am ieșit din pădure, am ajuns în fața unui perete muntos acum pustiu, dar pe care altădată erau capre negre.

În curând am ajuns și la Piatra Lăcrimată, stâncă care aduce întrucâtva cu o „babă” din Bucegi.

În depărtare se vedea vârful Toaca, pe care intenționam să urcăm a doua zi dimineață. Imediat ce am dat de imaginea Detunatelor, am ajuns la Cabana Dochia.

Aici, am savurat o bere rece și ne-am bucurat și noi de spectacolul dat de niște tineri care cântau de zor, acompaniați de o chitară. Oricum, toată lumea prezentă acolo părea să se bucure de bere, soare și muzică folk.

După ce am fixat cortul și am mâncat ceva, ne-am întors la cabana Dochia și apoi pe vârful Lespezi, unde am admirat apusul de soare și apoi imaginea lunii pline deasupra Ceahlăului.

Luna strălucea puternic, așa că nici nu mai aveai nevoie de lanterna frontală să te deplasezi prin zona de campare. Singurul regret a fost că lumina puternică a lunii estompa strălucirea stelelor, altădată puteam admira brâul des de stele sau observam multe stele căzătoare. Ei, nu a fost chiar singurul regret, peste noapte a fost foarte frig și am cam tremurat în sacii de dormit.
Dimineața devreme, am părăsit corturile și am pornit spre vârful Toaca, pe care am ajuns foarte rapid, deși spre vârf drumul este destul de dificil.

Am admirat apoi spectacolul răsăritului de soare, marea alpină, precum și ce a mai rămas din Umbra Piramida, cea care poate fi admirată cel mai bine în jurul datei de 6 august. Locul de lângă stația meteo de pe vârful Toaca era acum pustiu, nici nu ai fi spus că în urmă cu câteva zile, foarte mulți oameni se îngrămădeau să admire minunea răsăritului.

Nu am văzut în plimbarea pe Ceahlău flori de colț sau capre negre, dar tot am rămas în suflet cu priveliști de neuitat de pe unul dintre cei mai spectaculoși munți din România și m-am bucurat de prospețimea și puritatea aerului. Aș recomanda oricui o excursie pe Ceahlău măcar o dată pe an, chiar merită! Oare mai este cineva care nu a urcat vreodată pe Ceahlău?

13 gânduri despre &8222;Plimbare pe Ceahlău&8221;

  1. Tare frumoasa plimbare ai facut, gvarenberg2009 si ma bucur nespus de mult ca ai adus cu tine, franturi din acel loc de vis si florile atat de gingase si delicate ce-au crescut pe creste!
    Splendide imaginile! Toate! Iti multumesc mult, pentru aceasta frumoasa calatorie virtuala pe culmile Ceahlaului!
    Iti doresc o seara minunata, gvarenberg2009, cu mult drag! 🙂

    • Multumesc frumos, mă bucur că ți-au plăcut imaginile de pe Ceahlău! Sper ca măcar o dată pe an să ajung să vizitez acest și cred că, de fapt, oricine apucă să urce pe Ceahlău, va dori întotdeauna să revadă locurile acestea magice! O zi superbă să ai, Ștefania!

  2. Frumoase imagini ai surprins. Desi merg foarte des (uneori si de 2-3 ori pe luna) niciodata nu ma plictisesc. Ceahlaul e surprinzator, e mereu altfel.
    La inceputul verii pe trasee mai putin circulate mai intalnesti flori de colt… din pacate.

    • Te invidiez și te respect că urci atât de des pe Ceahlău! Mi-ar place și mie aă ajung așa de des pe acolo, dar, dincolo de timpul liber necesar și de distanță, uneori e dificil să mă sincronizez cu alți prieteni dornici de drumeție. Mulțumesc pentru aprecierile care vin din partea unei persoane care surprinde excepțional imagini din natură, mulțumesc de asemenea pentru „pontul” care poate mă va ajuta să văd și eu cu ochii mei floarea de colț!

  3. Superbe imagini! Ce locuri frumoase! Cred că a fost o adevărată încântare, această plimbare. Am o singură întrebare: dar curcanii ce căutau pe acolo? 😀

  4. Cum o invidiez permanent pe Samsara ca e acolo,aproape si se hraneste cu Ceahlau pe piine,ma bucur pentru tine ca ai ajuns si ca ai respirat impreuna cu acest munte minunat.
    Se vede ca „vezi” ce trebuie vazut si retii imagini speciale cu ajutorul aparatului foto,pentru care iti multumesc si eu.
    O sa mai trec sa ma mai uit la poze,ca-s greu de vazut asa cum le inghesui …
    Poate de-aia?…
    Imi inchipui ca fiecare zi a fost deosebita.Pacat ca nu ne descrii fiecare moment special trait de tine pe-acolo.
    Sa-ti fie bine si sa mai mergi!

    • Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru urări, sper să mă întorc cât mai curând pe acolo. Am mai schimbat câte ceva cu pozele, sper că acum este mai bine. Regret că nu am făcut fotografii decât cu telefonul mobil din dotare (ca de obicei), care m-a și lăsat baltă la un moment dat. Seară frumoasă!

  5. Nu sufar neaparat sa ma catar prin munti, dar un traseu mai usor se accepta. Drept care, este foarte probabil sa nu vad lumea de acolo, de unde ai vazut-o tu decat in poze. Si ai poze super, iar daca le privesc stand comod in fata calculatorului, este perfect!
    Zile cu bucurii sa ai!

    • Traseul nu a fost foarte dificil decât cam o jumătate de oră de urcuș prin pădure, în rest a fost foarte lejer. Problema la noi a fost lipsa de mișcare (munca la birou își spune cuvântul), rucsacurile grele din spate, căldura. Pentru cei care nu aveau greutate în spate, urcușul pe munte părea să fie o plimbare. Mulțumesc pentru aprecierile referitoare la poze, din păcate nu sunt prea grozave, sunt făcute cu telefonul mobil, Să ai parte de cât mai multe zile senine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s