Simboluri (sursa)
Căprioara este în esenţă un simbol feminin. Pentru copiii nevinovaţi ea poate deveni o mamă-doică. Asemeni mielului, ea este simbolul împotrivelii: ea se opune agresivităţii dominatoare. Frumuseţea sa se datorează strălucirii extraordinare a ochilor: privirea îi este adeseori comparată cu cea a unei fete tinere. Căprioara cu picioare de bronz, pe care Heracles vrea să o captureze după o urmărire îndelungată, simbolizează înţelepciunea. în acest punct, simbolul metalului sacru şi cel al căprioarei fugare se întâlnesc. In tradiţia celţilor, vânătoarea de căprioare simbolizează şi căutarea înţelepciunii care nu se află decât sub un măr, pom al cunoaşterii. În multe mituri, este simbolul nimfelor şi poate avea caracter demonic, cu toate că ciuta ni se pare o făptură blajină. In unele basme, fetele erau transformate în căprioare. O veche legendă chineză relatează despre o căprioară care a născut o fetiţă. La moarte însă cadavrul ei a dispărut, dezvăluindu-şi astfel originea supranaturală.
În poezia „Moartea căprioarei”de N. Labiş, simbolul poartă valoarea copilăriei cu care are loc o rupere foarte dureroasă, căprioara constituind o pierdere esenţială. Din perspectiva unei hermeneutici a simbolurilor, despre „Moartea căprioarei” s-a spus că ea ar reprezenta o figurare a pătrunderii într-o nouă treaptă de vârstă însoţită de pierderea purităţii şi inocenţei originare a copilăriei.
