„Floare albastra” este metafora -simbol din titlul omonim al unei poezii eminesciene, un motiv romantic care apare si-n finalul acesteia, aparent paradoxal (” Ce frumoasa, ce nebuna /E albastra-mi, dulce floare!” si „Floare-albastra, floare-albastra!… /Totusi… este trist in lume!”).
Critica literara a oferit mai multe interpretari acestui motiv, vazand in el o influenta germana. „Floarea albastra” este motivul central al romanului Henrich von Ofterdingen, de Novalis, si simbolizeaza nostalgia infinitului, aspiratia spre absolut.
Iată altfel de flori albastre, obținute din negativul unor imagini:
