Ieșenii îndrăgostiți de culorile toamnei nu ar trebui să rateze o plimbare prin pădurea de la Dobrovăț, o comună din județul Iași, aflată la marginea de sud a județului, la limita cu județul Vaslui, în sectorul central-nord-estic al Podișului Central Moldovenesc —subunitate a Podișului Moldovei.
Chiar din mașină sau de pe bicicletă priveliștea este una deosebită.
La pas prin pădure te poți bucura cu adevărat de cromatica specifică toamnei…
Dar la ieșirea din pădure, pe drumul spre Mănăstirea Dobrovăț, ai parte de un spectacol cromatic cu adevărat magnific…
Priveliștea este cu atât mai încîntătoare atunci observi deasupra copacilor planând o pasăre răpitoare (sorecar comu). Sper să am ocazia cândva să o fotografiez mai de aproape.
Mănăstirea Dobrovăț, atracția turistică din localitatea cu același nume, este fascinantă, ți se înfățișează cu același aer arhaic, care te transportă în vremurile domniei lui Ștefan cel Mare, cel care a ctitorit-o, în anul 1503.
„Într-o seară din vara anului 1499, pe când Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, se îndrepta în fruntea oştilor spre Suceava, trecând printr-o dumbravă din codrii Iaşului, a zărit în depărtare un sâmbure de lumină ieşind din pământ. S-a apropiat şi, găsind în inima pădurii chilia unui sihastru, a intrat, cerându-i bătrânului binecuvântarea. Monahul era rus, trecut peste Nistru şi Prut în căutarea singurătăţii şi, văzându-l pe marele domn al Moldovei, l-a salutat pe limba sa: „Dobri vecer“, în traducere „Seară bună“. Mai târziu, când Ştefan a hotărât că în locul bordeiului singuratic să zidească o mănăstire de călugări, a numit-o, în amintirea sihastrului, Dobrovăţ.”
Mare păcat că această ultimă ctitorie a lui Ștefan cel Mare se află într-o stare deplorabilă. Mi-e greu să cred că Mitropolia Moldovei și Bucovinei nu are suficiente fonduri pentru refacerea acestei mănăstiri ctitorită de un voievod canonizat pe 15.07.1992 și trecut în rândul sfinților …
