Creasta Nordică a Munților Piatra Craiului – partea I –


Bună și La Mulți Ani! celor care îmi urmăresc blogul (puțini, dar buni). Am cam tras chiulul în 2016, dar promit să mă revanșez în 2017, mai ales că am vizitat locuri foarte frumoase, pe care vreau să le promovez pe acest blog. Încep cu excursia din vară în Munții Piatra Craiului, care mi-a rămas în suflet prin frumusețea peisajului și prin dificultatea traseului parcurs și care mi-a pus serios la încercare calitățile fizice.

Când am hălăduit prin luna martie 2016  în satul Peștera din comuna Moeciu cu niște prieteni, nu bănuiam că peste câteva luni voi fi acolo sus, pe acei munți înzăpeziți care se vedeau în depărtare.

piatra-craiului5Trecuse deja concediul meu din vară când, foarte impresionat de clipul video de aici, am decis că trebuie neapărat să fac într-un weekend traseul „La lanțuri” din Piatra Craiului, despre care unii scriau pe internet că ar fi mai dificil decât Custura Sărății spre Vf. Negoiu, experiență despre care v-am povestit aici. Ca de obicei, blogul de călătorii al Alexandrei (o tipă pe care o admir foarte mult) mi s-a părut un sfetnic bun privind planificarea acestei ture și am citit cu atenție în special aceste 3 postări. Mi s-a părut cam greu de realizat ca, în ultima zi, să plec de la Cabana Curmătura, să urc iar pe creastă, să cobor la Cabana Plaiul Foii, să conduc de acolo spre Iași, dar mai întâi să ocolesc și să las un prieten în Pașcani, iar a doua zi să fiu fresh la serviciu, dar am zis că merită încercat.

Zis și făcut. Am plecat într-o zi de vineri din Iași, planul fiind să ajungem pe lumină în Zărnești, iar de acolo să plecăm spre Cabana Plaiul Foii, unde să campăm cât mai aproape de traseul spre munte. Am oprit inițial mașina lângă un pârâu, într-un loc unde erau multe corturi instalate, dar fumul gros de la grătare bucureștenilor și manelele date la maxim ne-au silit să căutăm un loc mai liniștit. L-am găsit lângă o pensiune, unde am dat peste un măgăruș tare simpatic.

piatra-craiului7Mi-am instalat noul cort Zajo (de două persoane, un cort cu greutate mică și ușor de instalat, pe care îl recomand) iar, în curând, au campat lângă noi 2 tineri din București, cu care am stat la un pahar de vorbă și de tărie, până târziu în noapte, tot povestind despre ture pe munte și alte locuri care merită vizitate în România. Cerul era senin și, târziu, în noapte, am putut admira și eu câteva stele căzătoare, pe un cer înstelat cum vezi doar la munte.

piatra-craiului9Programasem plecarea a doua zi, la 06:00, dar până ne-am pregătit și am strâns cortul, s-a făcut ora 7. Prima parte a traseului era următoarea: Plaiul Foii (849 m) – Refugiul Şpirla (1440 m) – La Zaplaz (1698 m) – Şaua Grindului (2206 m), Marcaj, Timp: 5 h15, Diferenţă nivel: +1350 m.

Am tot mers pe un drum drumul forestier şi după vreo jumăte de oră am făcut stânga și am intrat pe traseu în pădure, de unde am început un urcuș susținut până la Refugiul Șpirla. Citisem că nu prea vom întâlni apă pe traseu, așa că fiecare ne-am aprovizionat cu 4 litri. Plus haine de schimb, mâncare și altele strict necesare (aparat foto, telefon, încărcătoare, frontală, o mică trusă de prim ajutor), rucsacul era deja destul de greu. Din fericire, nu mi-am luat cu mine DSLR-ul, ci doar un mirrorless, Nikon1J2, mult mai ușor.

piatra-craiului8piatra-craiului1piatra-craiului10De acolo am mai mers puțin, fiind din ce în ce mai impresionați de peretele uriaș aflat în fața noastră, și am ajuns la locul La Zaplaz, care arată spectaculos și nepământean, ca într-un fim din seria Riddick, Pitch Black.piatra-craiului11piatra-craiului12piatra-craiului13De acolo chiar a început prima porțiune cu lanțuri, destul de dificilă, care ne-a trezit la realitate, urma un traseu foarte periculos, în care, unii aflați în fața noastră chiar s-au blocat minute în șir și încercau trasee alternative.

piatra-craiului14De sus, stâncile de la La Zaplaz arătau și mai spectaculos:

piatra-craiului15Începuse traseul „La Lanțuri” și m-am felicitat că mi-am luat mănușile cu mine. E drept, erau cu degetele tăiate, gen cele de culturism, mergeau mai bine altele, tot din piele, dar de grădinărit, pe care le lăsasem în mașină. Au urmat niște pasaje memorabile, deosebit de periculoase, în care mulți de pe traseu aveau nevoie de sfaturi de la ceilalți unde să așeze picioarele și cu care mână să apuce mai departe lanțul. Se formau cozi, unii avansau mai rapid, alții mai greu și trebuia să lași pe cel din fața ta să ajungă în siguranță, mai sus. Peisajul era unul care îți tăia respirația, dar îmi era tot mai greu să deschid aparatul și să fac fotografii. La un moment dat, prietenul cu care eram avea crampe musculare și dădea semne că nu mai poate continua.

piatra-craiului2piatra-craiului17piatra-craiului4piatra-craiului16Am ajuns într-o zonă luminată de soare și era foarte cald, ceea ce ne îngreuna și mai tare urcușul.

piatra-craiului18Aveam momente când credeam că după următoarea stâncă ajungem pe creastă, dar, odată ajunși, vedeam cu dezamăgire că mai este mult până acolo. Ultima porțiune până la Refugiul din Șaua Grindului, a fost foarte abruptă, dar când am ajuns sus, am realizat că tot efortul s-a meritat, eram sus, pe creastă, acolo unde, de jos, ți se pare pare aproape imposibil să ajungi.

VA URMA

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Creasta Nordică a Munților Piatra Craiului – partea I –&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s