Vechii greci credeau că zeiţa Hera a vărsat lapte pe bolta cerească şi astfel cerul este a rămas ”pătat” pentru totdeauna de lichidul alb. Romanii au numit fâşia albă a bolţii cereşti Via Lactea, ceea ce înseamnă ”drum făcut din lapte”. De aici denumirea românească de Calea Lactee, Calea Laptelui.
Calea Lactee se poate observa cu ochiul liber departe de zonele locuite, cel mai bine pe un varf de munte. Eu am vazut-o si fotografiat-o de la poalele Muntelui Ceahlau, in satul Izvoru Muntelui, la inceputul lunii septembrie. S-au vazut bine stelele, chiar daca cerul a fost luminat de Luna si am avut noroc chiar si de cateva stele cazatoare (acele linii drepte din poze). Am fost inspirat ca la acea excursie mi-am pus prin masina un trepied si o telecomanda, accesorii obligatorii pentru fotografia astronomica. Calea Lactee este una dintre minunile universului in care traim si merita admirata cat mai des.
Atitudinea mea... 